- a fi batjocura cuiva
- to be the derision of smb.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a fi batjocura cuiva
Look at other dictionaries:
batjocură — BATJÓCURĂ, batjocuri, s.f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ♢ expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [var.: batjócoră s.f.] –… … Dicționar Român
ruşine — RUŞÍNE s.f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. ♢ loc. adj. şi adv. Fără ruşine = fără jenă, cu obrăznicie. ♢ expr. A muri de ruşine sau a i plesni cuiva obrazul de ruşine, se spune când cineva se… … Dicționar Român
strâmba — STRÂMBÁ, strâmb, vb. I. 1. tranz. A face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziţie strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba. 2. tranz. A face să devieze de la poziţia normală, a apleca într o parte. ♢ expr. (fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci… … Dicționar Român
bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… … Dicționar Român
ironie — IRONÍE, ironii, s.f. Vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. ♢ expr. Ironia sorţii = joc neaşteptat al… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
râs — RÂS1, râsuri, s.n. Acţiunea de a râde şi rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimată printr o mişcare caracteristică a feţei şi a gurii, însoţită de un sunet specific, nearticulat; râset. ♢ expr. De râs (sau de râsul lumii) = de ocară, de… … Dicționar Român
nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl … Dicționar Român
batjocori — BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de ruşine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
strâmbătură — STRÂMBĂTÚRĂ, strâmbături, s.f. 1. Faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feţei; strâmbet. ♦ Imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva. ♦ fig. Fandoseală, sclifoseală. 2. (concr.) Obiect strâmb, încovoiat. –… … Dicționar Român
îngâna — ÎNGÂNÁ, îngấn, vb. I. 1. tranz. A imita, a repeta (în bătaie de joc) vorbele, glasul cuiva. 2. tranz. A rosti sau a cânta ceva încet, şoptit (şi neclar); a murmura, a mormăi. 3. tranz. şi refl. A (se) acompania, a (se) însoţi. ♦ refl. A se amăgi … Dicționar Român
